Te-ai întrebat vreodata de ce ne oprim la semafor, plecăm când ne zice şi încetinim dacă vedem că ne face semn?

În ziua de azi, nici că se poate ceva mai banal decât un semafor clasic cu cele 3 culori universale, care se regăsesc la nivel internaţional… şi care fac acelaşi lucru indiferent de ţara în care te-ai duce: la culoarea verde pleci, la culoarea roşie te opreşti şi la culoarea galbena încetineşti sau măreşti atenţia.

Semaforul, încă de la începuturile sale a avut drept scop siguranţa traficului, însă a fost aplicat pentru prima data în cazul trenurilor şi nu a maşinilor.

Istoria semaforului începe din anul 1868, în Londra, la intersecţia străzilor George şi Bridge.

El funcţiona în felul următor:

- pe timp de zi: existau mici bariere acţionate manual de o persoană special angajată de căile ferate. Acestea aveau 3 poziţii: la orizontală însemna oprit, la verticală însemna trafic liber şi la 45 de grade însemna… cam ce înseamnă culoarea galbenă de azi, adică un fel de “aveţi grijă”;

- pe timp de noapte: cum faci să semnalezi o intersecţie noaptea, când nu ai curent? Legenda locală spune că noaptea micuţele bariere acţionate manual erau înlocuite cu nişte felinare. Felinarul era, de fapt, unul singur, pentru fiecare şină, dar se schimbau “borcanele” de sticlă care protejau flacăra de vânt şi ploaie. Nu se ştie din ce motive, dar pentru a semnala că traficul este liber, că trenul poate circula, a fost ales un… borcan real de murături din sticlă verde, special decupat. De aici s-a născut şi a rămas culoarea verde. Culoarea roşie a fost însa aleasă cu inspiraţie de la… casele de toleranţă, de unde au luat de altfel şi primele felinare de sticlă. Culoarea roşie era unanim cunoscută atunci ca o culoare ce semnala alerta, semnala ceva interzis şi care îţi sărea în ochi. Despre culoarea galbenă nu este nimic concret şi clar, însă pesemne că era nevoie de o culoare intermediară şi a fost folosită sticla galbenă, că tot era la îndemână.

Odată cu apariţia maşinilor pe străzi, după 1900, au apărut şi accidentele auto. De unde şi necesitatea unor reguli de circulaţie. Astfel a luat naştere poliţia rutieră şi diverse ustensile care să-i ajute în direcţionarea maşinilor.

În 1912, în Statele Unite, mulţumită unei firme de electricitate numită Lester Farnsworth Wire, apare şi primul semafor cu lumini din lume, care a fost instalat în intersecţia străzilor Main Street cu Second South. Semaforul era acţionat manual şi avea doar două culori: verde şi rosu, iar pe acea vreme, cum nu prea existau maşini în trafic şi nici urmă de cod rutier sau alte reglementări auto, nici măcar necesitatea unui permis de conducere auto, şoferii au fost instruiţi verbal cum trebuie să se comporte la schimbarea luminilor. Evident, în anii următori, odată cu numărul tot mai mare de maşini, a venit necesitatea dotării cu semafoare a tuturor intersecţiilor, nu doar din America, ci la nivel mondial.

Se pare că prin anii ’30 existau deja semafoare automate, care nu necesitau schimbarea manuală a luminilor. În zilele noastre, semafoarele sunt controlate de computere complexe şi inteligente. Mai nou, acestea sunt cu energie solară şi nu consumă nimic din reţea, pentru a face parte dintr-un ciclu “ECO”.